CALOIENE, IENE.......

Caloiene, Iene,
Du-te-n cer si cere
Sa deschiza portile,
Sa sloboada ploile,
Sa curga si garlele
Zilele si noptile,
Ca sa creasca granele
.....................
Mda! Se pare ca anul asta nu era nevoie de ajutorul Caloianului.
Sau poate a fost invocat prea mult si, cineva, acolo sus, chiar a ascultat ruga.
Ca altele, avem n-avem, dar de ploi.....nu ne putem plange.
Ei, o trece si asta! Ca tot o vorba romaneasca spune: dupa ploaie si furtuna, iar se-arata vreme buna.
Tot despre Caloian, dar nu despre imaginea lui in acceptie folclorica, vreau sa va povestesc si eu.
O poveste de demult. Acum mi se pare chiar ca a trecut foooaaarte mult timp de atunci.
Era vara, era soare, cald si bunicii mei obisnuiau, in zilele calduroase de vara, sa manance la pranz, in curtea casei. Pentru mine si sora-mea, nu era bucurie mai mare decat acel: "azi mancam afara".
Sub zarzarul care isi scutura din cand in cand bogatia de boabe galbene, ne asezam la masa si asteptam ca aromele de ciorba dreasa cu smantana, ou si leustean sa devina realitate. Si apareau falnici, din umbra bucatariei, bunica si castronul de ciorba. Aveam impresia ca tot aerul din jurul nostru miroase a ....ceva extraordinar de bun. Si, cel putin pentru mine, asa a ramas. "Cu acel miros nu o sa ma mai intalnesc niciodata", ziceam.
La "felul doi", bunicul aducea la masa si un vin alb, obligatoriu rece. Il tinea bunica sub jetul apei de la cismeaua din curte.De regula,langa el, era pus "la rece" si un pepene.
Nici acum nu stiu ce vin era. Probabil un vin de masa cumparat de la "Alimentara" sau vreun cadou, productie proprie, de la vreun prieten.
Dar nu asta conta. Conta numai, ca si noi copiii, aveam dreptul la un paharel, in care ni se turna un deget de vin si restul sifon. Ooo, ce bucurie! Si cum mergea vinul ala (de fapt un sprit slab de tot, mai mult apa chioara) cu minunile din cratita de pe masa. Ghiveci calugaresc, sau musaca de cartofi sau vinete, tocanita de carne si ceapa, ma rog, toate combinatiile de carne si zarzavaturi la care bunica era mare mestera.
Am crescut, ne-am mutat la bloc, fiecare isi vede de viata lui si de mancat, nu mananc pe balcon.
Bunicii sunt, de mult, numai doua nume pe doua cruci.
Nici nu mi-as mai fi adus aminte de pranzurile copilariei daca, mai zilele trecute nu m-ar fi lovit, brusc, o amintire olfactiva.
Luam masa de pranz cu un grup de prieteni. Veniti de la Bucuresti si Pitesti, am zis ca, frumos ar fi, sa-i duc undeva unde sa poata respira aer curat. Desi, de asa ceva la Campulung, nu ducem lipsa!
"Hai la Misu" zic, la "Belvedere"! Zis si facut! Misu, primitor ca de obicei! Pensiunea, o minune de liniste, verdeata, bun gust rural! Si ne invita Misu pe terasa. Ooo! Deja "ceva" isi facea loc in mintea mea!
Si numai ce suntem serviti cu o ciorba de carne si zarzavat acrita cu bors si dreasa cu smantana si leustean! Si mai aduce Misu un bulz cu branza de la stana lui Costica, de raman prietenii mei fara glas. Dar capodopera nu putea fi desavarsita fara pastrama de miel , pastrama de care nu a mancat neam de neamul meu!
Dar ca sa fie treaba treaba si toata lumea multumita, unul din prieteni aduce o sticla de "CALOIAN" de la CRAMELE OPRISOR!
Vinul copilariei mele!
Sa nu exageram! Era numai amintirea mea frumoasa.
Vinul de pe masa, era un SAUVIGNON BLANC, o minune galbui-verde, limpede si clar ca o dimineata de vara. Soarele strecurat prin acoperisul umbrarului, umplea sticla de diamante.
Si, in jurul nostru s-a raspandit un miros proaspat de fan si soc, si, daca imi este permisa remarca, un miros clar, transparent. Ochii imi erau plini de culoarea proaspata.
Narile, de mirosul viu si transparent!
Amintirea mea -clara: zile de vara, zilele copilariei, acel "ceva" ce ti-e foarte drag dar, stii sigur ca nu se va mai intoarce. Nu-mi venea sa mai scot nasul din pahar. Dar minunea trebuia continuata. Vroiam sa vad daca si gustul........
Ei bine, nu! Pana aici!
Posirca amintirii mele, nu avea nimic in comun cu gustul racoritor, amplu, parfumat, proaspat al lichidul care-mi umpluse gura!
Iar sochez !
Imaginati-va o cascada rece, parfumata si proaspata! Asta e senzatia pe care ti-o lasa "CALOIANUL" chiar dupa prima inghititura! Si nu a fost numai parerea mea! Are gust de "inca".
"INCA",pentru ca, vrei sa te convingi ca ce este in pahar si in gura ta, nu este vis de vara!
Dupa umila-mi parere, daca intereseaza pe cineva, acest vin este vinul verii. Este vinul care se poate bea la orice ora, in zilele calduroase ! Cu conditia sa fie baut rece. Se poate bea la masa, se poate bea fara mancare, se poate bea pur si simplu. Cum si prezentarea ii este simpla, nesofisticata.
Se adapteaza usor oricarui fel de mancare. Carne alba, carne rosie, salate, peste, nu conteaza.
Nu trebuie sa va faceti griji cum ca trebuie consumat numai in nu stiu ce conditii de temperatura si umiditate strict verificate, fara tigari si cafele alaturi!
Puteti sa-l beti in curte, la aer curat! N-o sa-si schimbe aroma! Nu si-o schimba nici daca fumeaza cineva langa Dvs!
Vinul asta e ca un prieten bun care-ti intelege si tolereaza toate slabiciunile!
Cascada rece si parfumata cu 13% alcool este un vin alb sec,cu indicatie geografica "Dealurile Olteniei", produs si imbuteliat la CRAMELE OPRISOR din Mehedinti.
"CALOIANUL" face parte din gama de vinuri OLTENIA PROFUNDA.
Ce vinuri mai contine gama asta? Va spun altadata !
Acum e trecut binisor de miezul noptii si in pahar mai am cateva lacrimi de "CALOIAN"!
Vreau sa ma bucur de ele!
Buna dimineata!